Imaginează-ți că mergi liniștit pe stradă, cu gândurile tale, cuprins de o stare relativă de pace interioară. Și, brusc, de după un colț, apare un cetățean. Grăbit. Și vă ciocniți. ”Uită-te pe unde mergi, morții ei de treabă!”, strigă el. Moment în care tu, ca ființă umană ce te afli, devii un pic animal care, de fapt, chiar ești.
Și intri în unul din cei patru F: Flight, Fight, Freeze, Fawn. Și reacționezi la un asemenea impuls în funcție de personalitatea ta, de caracterul tău, de contextul în care te afli, de tăria estimată a impulsului la care reacționezi etc.
Doar că în oricare din cele patru stări intri ca să poți reacționa, ești în starea care le acoperă pe toate. Pe care eu o numesc nevoia de a fi contra. Contra aici însemnând că reacționezi ÎMPOTRIVA acelui stimul, nu neapărat că te iei la trântă cu el (partea cu Fight din cei patru F; eu fac asta de cele mai multe ori și îți pot spune că nu este nici pe departe cea mai bună variantă…).
