Un hobby ne ajută să fugim de această viață de zi cu zi. Să apăsăm butonul ăla de pauză. Și să ne retragem în noi. Un pic, așa. Nu mult. Cât să fie ideal :)
Și mai are o caracteristică crucială un hobby: este ceva controlabil. Un univers în sine. În care noi suntem șeful suprem, deitatea maximă. În care noi stabilim regulile. Și în care – chestiune fundamentală pentru unii – interacțiunea cu cei din jur, cu lumea (de multe ori rea) care ne înconjoară este redusă la mininum. Și se face, interacțiunea, doar când noi, mici zei în universul hobbyului nostru, decidem că este necesar să se întâmple.
